borcanul cu melancolie?

"Trebuie să cobori jos de tot, ca să ai de unde urca din nou"

poporul român e plin de vorbe înţelepte... " în viaţă există suişuri şi coborâşuri"
ultimul an a fost... o nebunie.
da, m-a părăsit. da, mi-a fugit pămîntul de sub picioare. da, nu mai aveam nici un reper.
dar... speram că voi trece mult mai repede peste. să-l uit era cea mai arzătoare dorinţă. şi ce am făcut? m-am aruncat cu capul înainte. şi ce a ieşit? o durere de cap, o mare mahmureală sentimentală. m-am agăţat de nişte fantome.
partea tristă e, că sunt sigură că daca aş putea da timpul înapoi (ce clişeu!!!!!!!), aş acţiona exact la fel.
da, sunt pe fundul borcanului, dar trebuie să-mi adun toate forţele, să mă împing cu picioarele în sus. pentru că acum am ceva solid sub picioare. acum ştiu că .. i have to move on. numai că de data asta o voi face cu paşi mici. nimeni nu mă obligă să mă arunc cu capul înainte, şi să fac compromisuri.
just picture this: sunt pe fundul oceanului, undeva, în marea caraibelor. simt nisipul fin sub picioare, apa e foarte rece, e întuneric. ridic ochii în sus - se zice că în apă îţi pierzi simţurile - nu mai ştii care-i susul, care-i josul, totuşi ştiu foarte bine care-i susul - se vede lumina soarelui. îmi adun toate forţele, şi mă împing în sus. încep să înot calm, şi admir viaţa din jurul meu. ştiu că voi ajunge sus, dar nu mă grăbesc - m-aş putea intoxica cu oxigen. şi de ce m-aş grăbi? am tot timpul din lume. de data asta vreau să fiu fericită, fără compromisuri.
nu mi-e frică că voi ajunge ursuză, singură, pentru că eu nu sunt aşa, doar că de data asta trebuie să am grijă şi s-o iau mai uşor.
"ce-i al meu, e pus deoparte" şi... mă aşteaptă
(şi deja mă simt mult mai bine)

viata.

din chiar aceasta clipa vreau sa incetez sa-mi fac scenarii mentale - discutii fictive intre mine si ceilalti, care mai mult ca sigur ca nu vor avea loc niciodata.
vreau sa las libertate de exprimare puterii creatoare - sunt sigura ca viitorul creat de EA va fi mult mai spectaculos decat orice imaginatie, scenariu ticluit de mintea mea. mintea mea nu e bolnava, doar ego-ul meu, disperat ca va disparea in curand, incearca prin toate mijloacele sa se salveze.

ce conteaza daca x nu-mi va scrie, nu ma va suna? tant bien! cu atat mai bine. voi avea liniste.
imi doresc numai intalniri cu oameni de la care am ce invata, cu alte cuvinte, mintea mea sa fie destul de deschisa pentru a putea trage invataturile din toate intalnirile.
AMIN

hai ca apare o raza de speranta

hmm

ok, s-a decis sa-mi zica ca se intalneste de cateva saptamani cu o tipa. dar nu a zis ca are o noua prietena. dar saraca de ea ce e, daca nu o noua prietena.
nu sunt suparata pe faptul in sine, mai devreme sau mai tarziu trebuia sa apara. ce ma deranjeaza cel mai tare e ca pana acuma am trait in minciuna. wtf, ce era atat de greu sa-mi zica ca are o noua prietena? nu mai insistam atata sa mearga la concerte, chestii cu mine - oricum n-o facea, si eu sfarseam prin a ma enerva super tare.
nu inteleg totusi ce-i in mintea lui de gaina - de ce imi tot scrie pe skype, pe mess? i-am spus deja destul de clar ca inca tin la el, si ca ma doare faptul ca imi scrie (aproape zilnic), dar atata. oricum, noi nu mai avem ce discuta unul cu celalalt. discutiile noastre pe mess se rezuma la ce mai faci? bine, la munca/scoala. si se poticnesc. pt ca nu mai avem interes unul in celalalt. atunci de ce sa ne prefacem?
it's not helping me in any way daca imi scrie in fiecare zi, not at all.
acum insa mi-am sters contu de hi5, am deletat albumele de pe facebook cu noi, l-am sters si din facebook - inclusiv block the user. blocat pe skype si permanently offline pe mess.
daca are chef sa ma sune, but i don't care about him anymore.
sorry
as vrea sa plang - asa tare de tot, si sa se termine odata. de tot
acuma imi pare rau ca i-am luat bilet de avion pt copenhaga. mai bine nu insistam, si scapam... beep de el.
oricum, nu cred ca o sa ne mai vedem ever dupa aceea

tot raul spre bine - am pus capat chestiei/situatiei aiurea cu el in care eram

primavara din nou

hihi
am revenit
hello says the devil
i think we'll have a lot of fun
sunt mai bine
cu cateva idei noi pt anul asta - ok, an anotimpistic.. :P
ce vroiam de fapt..? nimica defapt :P
salutari

primavara

toti copacii infloriti (ok, majoritatea) sunt plini de snururi de martisor

hmm azi am fost cu un fost prieten sa ma invete sa folosesc o camera foto. dar mi-e dor de ultimul fost. tare tare.
si ma enervez pe el, il sterg din toate mediile de comunicare
dupa care ma apuca dorul, nostalgia
problema mea e ca nu stiu sigur daca vreau sa trec peste
am stat destul despartita de el, ca sa nu-i mai simt dorul, sa pot trai fara el
si totusi nu vreau sa merg mai departe
cu fiecare despartire moare o parte din mine
o parte din inocenta mea
si nu vreau sa ma implic.inainte ma gandeam ca atunci cand ma implic o fac pentru totdeauna - fara sa ii dau o limita - un termen de valabilitate - relatiei
dar mai nou, ma gandesc ca ce sens are, daca tot o sa ne despartim mai devreme sau mai tarziu
de ce sa ma atasez de cineva, de ce sa simt ca suntem un "tot", ca fara el nu are nimic nici un sens, de ce sa ajung sa-mi impart toate gandurile cu cineva, daca
mai devreme sau mai tarziu tot ne vom desparti

si singurul lucru pe care mi-l doresc e sa fiu fericita
sa ma simt iubita - inconjurata de prieteni, apreciata. nu conteaza daca sunt singura sau nu, chiar nu conteaza atata timp cat sunt inconjurata de dragostea prietenilor, de atentia lor.
dar pentru ca prietenii sunt si ei oameni, care nu-ti pot oferi toata atentia lor, imi caut un singur prieten - cineva care sa ma completeze, sa-mi dea sprijinul de care am nevoie
am citit intr-o carte desteapta ca... fericirea trebuie sa fie in tine - sa fii tu implinit - sa nu cauti fericirea in celalalt pentru ca asta creeaza dependenta. daca stiam asta de mai de mult, nu ajungeam dependenta.
acuma sunt undeva la mijloc - mi-e frica sa ma rup de trecut, pentru ca trecutul e "safe" - chiar daca nu a fost intotdeauna roz - trecutul e cunoscut, nu mai poate sa ma doara.

Ring of fire

http://www.youtube.com/watch?v=2jlspMCuXuk

tot mai simti madeleine-le lui Proust

de Craciun

viata unui scarbici...

se apropie Craciunul; tocmai am desfacut un tub de potpourri cu miros de iarna
ti l-as da cu drag sa-l mirosi, de n-ai fi atat de departe
dar pana ne-om intalni, iti poti imagina ca il tii in mana si-l mirosi
am o crengutza mica ce miroase a vanilie
mai tii minte, cand erai mic, si nu mancai portocale decat de Craciun?
eu nu mai mananc portocale decat de Craciun
vara nu au nici un gust
dar iarna au gustul copilariei
al Craciunului cand ma prindea mama (dupa ce ma alerga prin toata casa), ca sa-mi scoata dintii de lapte
cred ca mi-era doar frica sa nu raman stirba, ca de durut nu ma durea atat de tare
cum era cu madeleinele lui Marcel Proust?
incep sa le simt gustul
dar tu, drag cititor
nu uita de potpourri-ul tau cu miros de scortisoara si vanilie