Frica cu F MARE

adevărul e că mi-e foarte frică.
nu sunt în apele mele.. poate nu vreau să fiu.. poate îmi place să mă complac în această stare.
nu știu.
am obosit să mă port drăguț, să fiu pe placul tuturor, să ajut pe toată lumea, să zic la tot DA.
e oare chiar atât de grav? de rău? de blamat?
și.. deja am început să-mi iau șuturi în fund. adică dacă nu sunt la înălțime, lumea îmi reproșează. în loc să se întrebe ce-i cu mine, dacă sunt ok, dacă nu am nevoie de ajutor?
nu, nu sunt ok. fug de (la) petreceri. nu răspund la telefon. nu sunt ok. nu vreau să ies din casă. nu sunt ok. am nevoie de prieteni, de prieteni adevărați, cărora chiar să le pese. care să nu stea cu mine pentru ce pot eu face pentru ei. să nu stea cu mine pentru că-i ajut cu chestii. nu mai vreau, nu mai pot să-mi ”cumpăr” prietenii prin servicii, favoruri. să fac lucruri pentru ei gândindu-mă că în acest mod le voi câștiga fidelitatea - am făcut atâtea pentru ei, trebuie să mă ajute și ei pe mine.
nu mai pot.
asta e o minciună.
am nevoie de Nuga, Bog, Elena, vară-mea. de oameni care să-mi dea sfaturi, pentru că mă cunosc de mult, și știu cum simt, cum sunt, ce am nevoie.
nu am nevoie de colegele de la facultate, care mă târăsc după ele numai ca să nu fie singure, numai ca să aibe cui povesti ce li s-a mai întâmplat. pentru că nu-mi pasă. chiar nu-mi pasă de ele.
lumea mea s-a zdruncinat. se zdruncină. am nevoie de stabilitate. de oameni care să fie pentru mine chiar și atunci când greșesc. care să nu-mi reproșeze prima neatenție. chiar nu am ignorat-o pe flori când am făcut abonamentele la bazin. chiar nu a fost cu răutate. doar că nu era pe lista mea de priorități. nu avea de ce să fie. nu e prietena mea, e doar o cunoștință. și asta mi-a arătat-o la Copenhaga unde s-a purtat oribil fără motiv. nu le-am obligat să vină cu mine, puteam foarte bine să merg singură. i do all these things by myself. dar după aceea vin și ”oftează”, ”tânjesc” și ele. mi-am dorit să mă simt bine la Copenhaga.. și nu a fost decât un mare căcat. a fost tot timpul morocănoasă, nervoasă, ca un copil mic. și acuma chiar nu-mi mai pasă.. dar să-mi reproșeze cum a făcut-o, și să mă amenințe că nu mai vrea să aibă nimic de a face cu mine doar pentru că nu i-am zis și ei de abonament.. mulțumesc frumos, ce pot să zic? dacă la asta se rezumă prietenia noastră.. atunci chiar nu mai contează pentru mine.
m-am săturat să mă care adina după ea prin cluburi. m-am săturat să se îmbete și să danseze cu capul în pământ. m-am săturat să-i placă tipi ok, dar să nu se dea la ei, doar să danseze pe lg ei, trăgându-ma după ea, și ei să ajungă să se uite la mine, pentru că eu mă uit în sus și zâmbesc, iar ea stă cu nasul în pământ. m-am săturat să încerce să mă combine.
da, îmi doresc să fiu cu cineva, doar că nu știu dacă sunt pregătită..
adică îmi doresc să fiu pregătită, dar mi-e frică.
mi-e frică să nu mă rănească. pentru că nu știu ce vor. doar se joacă... nu vreau să se joace cu inima mea.
aș vrea să am încredere.. dar încrederea se câștigă.. și din păcate, ce am văzut până acuma sunt doar niște băieței care nu știu ce vor, și se joacă. se jpacă și își testează puterile de vrăjitori. foarte drăguț, dar vă rog nu pe mine. nu sunt în stare să mai primesc șuturi în fund.
mai bine singură, decât singură în doi.

adio vrăjitorul meu frumos - the puppet master. you've played enough with my soul, it's time you show me some mercy. but i guess you already did, i'm just too naive to think i'm still in your thoughts