exercitiu de sinceritate

i-am obisnuit pe toti cu dragalasenia mea
nu mai pot sa zic ce simt cu adevarat fara sa se atace
prietenelor le zic ce ma deranjeaza - finally, intr-un acces si un exercitiu de sinceritate, si ele se supara si imi zic ca daca asta simt, nu o sa ma mai deranjeze
what is wrong with you people? nu vreau sa ma cert cu toti prietenii mei, din contra, vreau sa fie cu adevarat prietenii mei - sa am incredere ca le pot spune ce simt fara sa se supere. ca le pot spune nu, ca le pot spune ca ma simt tradata de ei. ca pot avea un dialog cu ei, in care fiecare isi expune punctul de vedere, ca putem fi sinceri
daca ei se simt agresati, daca ei se ataca cand le zic ce ma deranjeaza - poate exagerez si eu, nu zic ca motivele mele sunt 100% imbatabile, dar sunt motivele mele. imi doresc sa fie dispusi sa ma asculte, sa-mi arate ca le pasa de supararea mea, nu sa se atace. pentru ca "atacul lor" eu il resimt ca pe o prietenie falsa - le convine, e comod pentru ei cand eu sunt dragutza, cuminte, nu le fac probleme, sunt de acord cu tot ce vor ei, cand vor ei, nu ma deranjeaza nimic din comportamentul lor. as vrea sa le fiu prietena, sa ma respecte ca om. nu o papusa de plastic fara caracter, fara personalitate
m-au dezamagit
sunt egoisti, dar nu asta e problema, pentru ca toti suntem, intr-un fel sau altul
si eu sunt egoista - poate cea mai fatarnica dintre toti - incerc prin comportamentul meu sa le castig dragostea
problema e ca.. atunci cand le spun ce simt cu adevarat se supara
dar eu am obosit sa ma prefac, asa ca, din partea mea sa se supere
vreau sa fiu inconjurata de prieteni, dar de prieteni adevarati

lui m1 i-am zis ce simt cu adevarat, intr-un moment de suparare si dezamagire, a doua zi s-a hotarat ca nu ma mai iubeste, si ca vrea sa ne despartim
lui m2 mi-a fost frica sa-i mai zic, de teama ca nu ma iubeste destul incat sa treaca peste orgoliu (caci era/poate mai e foarte orgolios) si sa fie dispus sa discute rational cu mine. dar nu a contat, pentru ca tot s-a hotarat intr-o zi ca nu ma mai iubeste, si ca vrea sa ne despartim.
am obosit sa fiu eu fatza zambitoare, pe care ceilalti o cred naiva. nu vreau sa mai alerg dupa altii, sa le fac pe plac. daca ma plac, nu se sperie, stau sa se certe cu mine. iar daca fug, se sperie, atunci nu au meritat sa fie langa mine

Frica cu F MARE

adevărul e că mi-e foarte frică.
nu sunt în apele mele.. poate nu vreau să fiu.. poate îmi place să mă complac în această stare.
nu știu.
am obosit să mă port drăguț, să fiu pe placul tuturor, să ajut pe toată lumea, să zic la tot DA.
e oare chiar atât de grav? de rău? de blamat?
și.. deja am început să-mi iau șuturi în fund. adică dacă nu sunt la înălțime, lumea îmi reproșează. în loc să se întrebe ce-i cu mine, dacă sunt ok, dacă nu am nevoie de ajutor?
nu, nu sunt ok. fug de (la) petreceri. nu răspund la telefon. nu sunt ok. nu vreau să ies din casă. nu sunt ok. am nevoie de prieteni, de prieteni adevărați, cărora chiar să le pese. care să nu stea cu mine pentru ce pot eu face pentru ei. să nu stea cu mine pentru că-i ajut cu chestii. nu mai vreau, nu mai pot să-mi ”cumpăr” prietenii prin servicii, favoruri. să fac lucruri pentru ei gândindu-mă că în acest mod le voi câștiga fidelitatea - am făcut atâtea pentru ei, trebuie să mă ajute și ei pe mine.
nu mai pot.
asta e o minciună.
am nevoie de Nuga, Bog, Elena, vară-mea. de oameni care să-mi dea sfaturi, pentru că mă cunosc de mult, și știu cum simt, cum sunt, ce am nevoie.
nu am nevoie de colegele de la facultate, care mă târăsc după ele numai ca să nu fie singure, numai ca să aibe cui povesti ce li s-a mai întâmplat. pentru că nu-mi pasă. chiar nu-mi pasă de ele.
lumea mea s-a zdruncinat. se zdruncină. am nevoie de stabilitate. de oameni care să fie pentru mine chiar și atunci când greșesc. care să nu-mi reproșeze prima neatenție. chiar nu am ignorat-o pe flori când am făcut abonamentele la bazin. chiar nu a fost cu răutate. doar că nu era pe lista mea de priorități. nu avea de ce să fie. nu e prietena mea, e doar o cunoștință. și asta mi-a arătat-o la Copenhaga unde s-a purtat oribil fără motiv. nu le-am obligat să vină cu mine, puteam foarte bine să merg singură. i do all these things by myself. dar după aceea vin și ”oftează”, ”tânjesc” și ele. mi-am dorit să mă simt bine la Copenhaga.. și nu a fost decât un mare căcat. a fost tot timpul morocănoasă, nervoasă, ca un copil mic. și acuma chiar nu-mi mai pasă.. dar să-mi reproșeze cum a făcut-o, și să mă amenințe că nu mai vrea să aibă nimic de a face cu mine doar pentru că nu i-am zis și ei de abonament.. mulțumesc frumos, ce pot să zic? dacă la asta se rezumă prietenia noastră.. atunci chiar nu mai contează pentru mine.
m-am săturat să mă care adina după ea prin cluburi. m-am săturat să se îmbete și să danseze cu capul în pământ. m-am săturat să-i placă tipi ok, dar să nu se dea la ei, doar să danseze pe lg ei, trăgându-ma după ea, și ei să ajungă să se uite la mine, pentru că eu mă uit în sus și zâmbesc, iar ea stă cu nasul în pământ. m-am săturat să încerce să mă combine.
da, îmi doresc să fiu cu cineva, doar că nu știu dacă sunt pregătită..
adică îmi doresc să fiu pregătită, dar mi-e frică.
mi-e frică să nu mă rănească. pentru că nu știu ce vor. doar se joacă... nu vreau să se joace cu inima mea.
aș vrea să am încredere.. dar încrederea se câștigă.. și din păcate, ce am văzut până acuma sunt doar niște băieței care nu știu ce vor, și se joacă. se jpacă și își testează puterile de vrăjitori. foarte drăguț, dar vă rog nu pe mine. nu sunt în stare să mai primesc șuturi în fund.
mai bine singură, decât singură în doi.

adio vrăjitorul meu frumos - the puppet master. you've played enough with my soul, it's time you show me some mercy. but i guess you already did, i'm just too naive to think i'm still in your thoughts